Îngrijirea icoanei
Ce ajunge în cutie, unde se așază, cum se curăță și ce spune certificatul. Tot ce trebuie știut după cumpărare, scris înainte să întrebi.
Ce se află în cutie
Piesa călătorește culcată, învelită în hârtie neutră fără acid și fixată cu spumă în cele patru colțuri, într-o cutie cu perete dublu. Asigurarea acoperă valoarea declarată.
- Icoana, cu sistemul de prindere deja montat pe spate.
- Certificatul, cu numărul de serie și cu ceea ce este exact piesa.
- O fișă cu aceste instrucțiuni, în limba ta.
- Dacă este un cadou, dedicația pe o fișă separată și nicio hârtie cu prețul în cutie.
Ce spune certificatul și la ce folosește
Certificatul nu spune că piesa este valoroasă. Spune exact ce este: cromografie pe lemn de pin nordic, cu policromie în tehnică mixtă și finisaj manual în atelier propriu. Această frază este cea care te apără. În aceeași categorie de preț sunt vânzători care numesc asta pictură manuală, iar cine se pricepe observă imediat. Cu certificatul, ce ai cumpărat și ce ai primit sunt același lucru, și stă scris.
- Număr de serie unic, înregistrat în atelier.
- Hramul piesei și locul din care provine modelul ei.
- Formatul, dimensiunile, grosimea și greutatea reală a lemnului tău.
- Tehnica declarată fără înflorituri și data ieșirii din atelier.
Unde se așază
Lemnul lucrează cu umiditatea și cu căldura. Alegerea bună a peretelui din prima zi te scutește de singura problemă pe termen lung a acestor piese.
- În casa ortodoxă locul este colțul dinspre răsărit, iar piesa se pune la vedere, nu într-un dulap închis.
- Ferit de lumina directă a soarelui. Soarele de la o fereastră spre sud stinge culoarea în două veri.
- Nici baia, nici peretele bucătăriei de deasupra aragazului. Aburul și grăsimea sunt cele două lucruri care nu iartă.
- Niciodată deasupra unui calorifer sau lângă o gură de aer cald.
- Dacă peretele este exterior și prost izolat, transpiră iarna. Lasă doi milimetri de aer cu un tampon de pâslă în spate.
Cum se agață
Lemnul ajunge cu sistemul de prindere montat. Nu trebuie găurit nimic în piesă.
- Cântărește 0,6 kg la 16x24, 1,2 kg la 30x30 și 1,8 kg la 30x42. Pe perete masiv, un cârlig obișnuit este mai mult decât suficient.
- Pe perete de rigips sau despărțitor gol, folosește diblu. Un cui simplu se slăbește cu greutatea și cu vibrația ușii.
- Înălțimea potrivită este cea a ochilor unei persoane în picioare, nu a canapelei. O icoană nu se privește de jos.
- Dacă o sprijini pe o mobilă în loc să o agăți, pune-i un opritor în spate: cantul este îngust și se răstoarnă.
Cum se curăță
Aici se strică cele mai multe piese, și mereu cu cele mai bune intenții. Regula este scurtă: uscat și blând.
- O cârpă uscată de bumbac. Nimic altceva.
- Niciodată apă, alcool, soluție de geamuri, ceară de mobilă, ulei sau vreun produs de curățenie. Niciunul.
- Pentru canturi și relief, o pensulă moale din păr natural, una mare de acuarelă este bună.
- O dată pe lună este de ajuns. Curățarea prea deasă tocește stratul final la fel cum cea prea rară lasă praful să se prindă.
Lumânări, tămâie și candelă
Fumul este dușmanul lent. Nu strică piesa într-o zi, o îngălbenește în cinci ani, iar când se observă nu mai există cale de întoarcere fără restaurare.
- Nicio flacără direct dedesubt. Funinginea urcă vertical și se depune pe marginea de jos.
- Cel puțin o palmă bună distanță, și mai bine alături decât dedesubt.
- Candela, pe o poliță separată. Dacă picură, uleiul din lemn nu mai iese.
- Dacă o lumânare stă acolo de mai mult timp, privește cantul de jos în contralumină: acolo se vede înainte de a se vedea pe imagine.
Dacă se întâmplă ceva
Scrie-ne înainte să încerci să repari. Cele mai multe defecte care ajung în atelier se pot repara, iar cele mai multe dintre cele care nu se mai pot au fost stricate în încercarea de a le repara acasă. Dacă piesa a ajuns deteriorată din transport, fotografiază cutia înainte să o arunci: fără acea fotografie asigurarea nu acoperă.