Ierusalim

Piese din acest loc

Ierusalim

Plângerea la mormânt

Ref. AS006016 – AS006030 – AS006042

Ierusalim

Iisus cu cununa de spini

Ref. AS008016 – AS008030 – AS008042

Ierusalim

Maica Domnului Îndurerată

Ref. AS013016 – AS013030 – AS013042

Ierusalim

Adormirea Maicii Domnului

Ref. AS021016 – AS021030 – AS021042

Ierusalim

Cina cea de Taină

Ref. AS022016 – AS022030 – AS022042

Ierusalim

Plânsul Sfântului Petru

Ref. AS023016 – AS023030 – AS023042

Ierusalim

Sfântul Apostol Iacob, pelerinul

Ref. AS038016 – AS038030 – AS038042

Ierusalim

Drumul Crucii

Ref. AS042016 – AS042030 – AS042042

Ierusalim

Sfânta Veronica

Ref. AS043016 – AS043030 – AS043042

Ierusalim

Răstignirea

Ref. AS044016 – AS044030 – AS044042

Ierusalim

Stabat Mater

Ref. AS045016 – AS045030 – AS045042

Ierusalim

Calea Crucii

Ref. AS065048

Plângerea la mormânt

Chiar la intrarea în Sfântul Mormânt se află o lespede de piatră trandafirie unde tradiția așază acest moment. Pelerinii îngenunchează să o atingă înainte de a privi orice altceva.

Iisus cu cununa de spini

Ecce homo sunt două cuvinte latinești, iată omul, rostite de Pilat în pretoriu. Astăzi există un arc cu acest nume pe Via Dolorosa, la a doua stație.

Maica Domnului Îndurerată

Este mama la piciorul crucii, pe Golgota, care astăzi se află chiar în clădirea Sfântului Mormânt și la care se urcă pe o scară îngustă de piatră.

Adormirea Maicii Domnului

În valea Cedronului, la poalele Muntelui Măslinilor, mormântul gol al Mariei este cinstit din secolul al V-lea. Sărbătoarea s-a născut acolo și de acolo a trecut în tot calendarul creștin: este aceeași pe care Apusul o numește Înălțarea cu trupul.

Cina cea de Taină

Cenaclul, pe muntele Sion, este încăperea de sus unde tradiția așază cina. Clădirea care se vizitează azi este gotică, ridicată de cruciați peste urme mult mai vechi, și veacuri întregi a fost în același timp sanctuar și moschee. Scena pe care o păstrează lemnul începe în camera aceea.

Plânsul Sfântului Petru

Pe coasta muntelui Sion, biserica Sfântul Petru in Gallicantu, adică la cântatul cocoșului, arată locul casei lui Caiafa unde Petru s-a lepădat și unde a plâns. Sub biserică se păstrează o temniță săpată în stâncă și treptele de piatră pe care Iisus le-a putut urca în noaptea aceea.

Sfântul Apostol Iacob, pelerinul

Frate cu Ioan și unul dintre cei trei care au urcat pe Tabor, a fost cel dintâi apostol muceniciat, tăiat de sabie la Ierusalim pe la anul 44. Tradiția i-a dus moaștele la Compostela, iar de acolo s-a născut drumul pe care se merge și azi.

Drumul Crucii

Via Dolorosa din Ierusalim nu este o stradă veche, ci un traseu fixat în secolul al XVIII-lea, când franciscanii au rânduit stațiunile așa cum se rostesc astăzi. Traseul a fost hotărât; ce era înainte este obiceiul de a-l străbate.

Sfânta Veronica

Pentru scena aceasta nu există evanghelie: nu apare în niciuna dintre cele patru. A intrat în Calea Crucii pe calea obiceiului, iar numele însuși spune totul, vera icona, chip adevărat. Este o scenă născută ca să explice o relicvă.

Răstignirea

Stânca Golgotei este astăzi în bazilica Sfântului Mormânt, urcând o scară îngustă la dreapta intrării. Se poate atinge printr-o deschizătură de sub altar. Este la mai puțin de patruzeci de metri de mormânt: în secolul întâi aici era o carieră părăsită în afara zidurilor.

Stabat Mater

Numele vine de la un imn din secolul al XIII-lea care începe spunând că mama stătea în picioare. Nu spune că plângea, nici că s-a prăbușit: spune că stătea în picioare, iar toată imaginea se sprijină pe verbul acela.

Calea Crucii

Sunt cincisprezece, nu paisprezece. A cincisprezecea este învierea și a fost adăugată în secolul XX fiindcă un drum care se termină la mormânt lasă povestea pe jumătate. Sunt parohii care se roagă paisprezece și parohii care se roagă cincisprezece: aici sunt cincisprezece, iar cine vrea se oprește la a paisprezecea.